Daca acum trei ani ajunsesem sa ma balacesc in cele 110 kilograme, in viu, astazi ma falesc cu cele 80 nu prea tonifiate, dar totusi 80. Daca a fost greu? Hmmm, mai mult provocator…

Deci, se poate… Mda, veti spune ca am luat-o pe miriste vorbindu-va despre kilogramele mele, dar subiectul era de fapt altul si anume sfaturile celor care au trecut printr-o dieta, cura de slabire. Se pare ca odata cu pierderea kilogramelor, oamenii isi pierd si o parte din grasimea cerebrala, ba mai mult decat atat altii devin chiar imfatuati.

Dupa ce-ti descarci bagajul slaninic evident ca devi imediat un model pentru grasii din cercul tau de prieteni, colegi care incep sa vada in tine un mantuitor al suncilor. Apar clasicele intrebari Si ce mananci?, Cat manaci?, Paine ai voie?… hai ca le stiti. Aici apare diferentierea intre fostii casaloti. Daca unii sunt binevoitori si inteleg soiul de invidie si raspund cu pasiune despre experienta lor gabaritica, altii sunt magicieni si raspund prin impertinentul

– Eh, n-am facut nimic in mod special. Am renuntat la paine si… cam atat.

Aha, deci painea te-a transformat intr-o vaca cu cabina… Bai frate, cat de periculoasa poate fi painea! In rest cotlete si cefe la gratar cat cuprinde, fleici zburdalnice, carnati de casa jucausi, slanina ardeleneasca… Nicio problema n-a fost cu ele, in schimb painea ti-a ruinat viata… Atat!? Pai daca doar painea ti-a distrus dimensiunile silfide cata paine ai bagat bai nene in tine de te-ai facut cat casa?

Urasc modul asta simplist si arogant de a raspunde… Pai ba exgrasane daca ai fost intrebat inseamna ca ai trezit o oarecare urma de interes. Implica-te si tu putin, raspunde politicos si rational… O fi atat de greu?!