Aiurea mi se pare altceva, în dulceața aia diabetică a dragostei unii se dăruiesc întru totul relației punând la bătaie și cele mai neînsemnate nimicuri personale, cont de facebook, mail, twitter, telefon, card etc. Și uite așa noi, restul, tâmpiții care nu ne-am modificat poziția capului preferând modelul de serie al umanoizilor ne lovim de situații oarecum ciudate atunci când vrem să-l contactam pe vechiul nostru prieten…

– Alo, salut coaie!

– Alo, sunt eu X…ana! Iubi meu e pe balcon, udă florile!

Vreo greșeală? Adică pana mea, era salutul nostru, era telefonul tău, n-am greșit cu nimic, dar dacă tot i-ai dat telefonul pot să-i zic si ei “coaie” pentru că eu eram obișnuit ca la numărul ăla să răspundă purtătorul. Frate nu-i mare lucru da’ parcă prea se dăruiesc într totul unii…

Pe facebook primesc din partea lui “coaie” tot felul de comentarii la poze de familie…

– Vai, sunteți niște scumpi, mumoșilor!

Frate s-a-mbolnăvit “coaie”, îmi zic… Mumoșilor?! A luat-o pe miriște serios…

– Ah, sorry, eram eu, X…ana! Eram pe contul lui iubi!

Prietene, dragostea înseamnă cu totul altceva decât un coportament guduralnic canin. Înțeleg să-mpart ce am cu cel de lângă mine, dar unele lucruri fiind extrem de personale sunt indivizibile. Crezi că asta își dorește o femeie?! Accesul la nimicurile tale private?! Te-nșeli!

O femeie caută altceva, caută iubire, caută protecție, dar din lipsă se mulțumește și cu cotrobăitul prin viața ta. Însă partea proastă e ca descoperirile astea premature nu fac bine unei relații și din lipsă de provocări ea va căuta altceava, un alt iubi… coaie.